FRUMUSETEA IMPERFECTIUNII
Un caraus de apa avea doua vase mari de lut legate la capetele cobilitei pe care o cara pe umeri. Unul dintre ele era in buna stare, in timp ce celalalt avea o fisura si, pana ajungea carausul cu apa la stapanul sau, acesta pierdea mereu jumatate din cantitatea de apa ce fusese pusa in el la fantana.
Doi ani la rand s-a intamplat acest lucru, in fiecare zi la fel, carausul ajungand acasa la stapanul sau cu numai un vas si jumatate de apa. Vasul perfect se simtea multumit de realizarile sale, dar vasul fisurat era complexat de imperfectiunea sa si de faptul ca nu a realizat decat jumatate din ceea ce era prevazut sa faca, astfel ca simti necesar sa ceara iertare carausului:
- As vrea sa ma ierti!
- De ce? – l-a intrebat carausul.
- De-a lungul celor doi ani, am dus doar jumatate din apa ce trebuia dusa la stapanul tau, restul scurgandu-se din cauza fisurii pe care o am. Astfel tu a trebuit sa muncesti in plus pentru a obtine acelasi rezultat, a zis vasul fisurat.
Carausul i-a cerut vasului:
- Pe drumul de intoarcere spre casa stapanului, sa privesti cu atentie pe unde vom trece! Vei vedea minunatul strat de flori ce ne insoteste pe cale.
Intr-adevar, pe masura ce urcau dealul, vasul a vazut soarele luminand si incalzind florile de pe marginea cararii.
- Ai observat ca erau flori numai pe partea ta de carare in timp ce pe partea cealalta nu era nimic?
S-a intamplat asa pentru ca eu, stiind de fisura ta, am profitat de acest lucru. Am pus seminte de flori pe partea ta de carare si de fiecare data cand ne reintorceam de la izvor, tu le udai. Am putut astfel culege cele mai frumoase flori pentru a decora masa stapanului. Fara ca tu sa fii exact asa cum esti, el nu ar fi avut parte de aceasta frumusete care sa-i lumineze casa.
