Prof. Aurel Costache
Grupul Şcolar Agricol Fundulea - Călăraşi
Atitudinea sau maniera de a fi într-o situaţie, desemnează orientarea gândirii, dispoziţiei profunde a fiinţei umane, starea de spirit în faţa anumitor aspecte ale vieţii. Există atitudini personale (individuale) şi atitudini sociale (colective).
Atitudinile sunt caracterizate de un ansamblu de reacţii bipolare faţă de obiectul determinant, care în cazul de faţă este mediul înconjurător, pentru care pot exista atitudini: pozitive sau negative, favorabile sau defavorabile, protective sau distrugătoare/indiferente.
Atitudinea este o structură relativ stabilă, ce este legată de judecată şi opinie, de afectivitate şi de acţiune sau de intenţia comportamentului. Ea este cea care îl pregăteşte pe individ să facă faţă unor noi situaţii, unor noi comportamente ecologice (de exemplu aruncatul hârtiei sau ambalajurilor la coşul de gunoi).
Pentru a acţiona asupra comportamentului se impun trei metode:
a) educaţia pentru mediu, care se bazează pe dobândirea conştiinţei ecologice, care va determina comportamente corespunzătoare şi care se face prin şcoală sau mass-media, dar şi în familie prin atitudinea şi comportamentul părinţilor, atât în cadrul locuinţei, cât mai ales în afara acesteia;
b) comunicarea prin afişe, fluturaşi, spoturi publicitare, ce doreşte a consolida normele comportamentale;
c) normarea, respectiv legislaţie adecvată, prin care nerespectarea acesteia sa ducă la sancţionarea comportamentului necorespunzător.
Comportamentul uman este una dintre cauzele principalele ale problemelor de mediu, iar scopul nostru al tuturor trebuie să fie modificarea atitudinilor şi comportamentului faţă de mediu şi adoptarea unui comportament ecologic.
Atitudinile faţă de mediu sunt în funcţie de percepţia individuală şi locală de grup privind mediul înconjurător local şi regional. Atitudinea există în noi, ceea ce trebuie însă să dezvoltăm este comportamentul. Este ştiut faptul că o hârtie nu se aruncă pe jos, dar a face acestă acţiune este nevoie de exersare şi conştientizare acestui comportament, dar şi de exemplul celor din jur, mai ales al membrilor propriei familiei. Corelarea atitudinilor şi comportamentelor se face în funcţie de raportarea la grup, respectiv familie, prieteni, colegi etc., adică la normele sociale pe care cei din jur le impun şi le respectă şi pe care fiecare individ trebuie să le respecte ca membru al grupului respectiv.
Normele sociale, exemplul celor din jur, le influenţează pe cele personale, aplicate de individ prin conştientizare consecinţelor şi prin atribuirea de responsabilitaţi la nivel individual.
Altruismul, ca atitudine morală a celui care acţionează dezinteresat în favoarea celorlalţi, determină un comportament în favoarea mediului, fiind o atitudine demnă de cultivat în educaţia ecologică.
Schimbarea atitudinii şi comportamentului se poate face prin trei moduri:
1. frica, care are efect când consecinţele sunt directe asupra individului determinând un comportament de prevenirea; respectiv frica de o eventuală pedeapsă, excludere, mustrare, atenţionare;
2. ameninţarea, ce se impune doar când există pedeapsă sub formă de amendă;
3. implicarea, tehnică ce acţionează cel mai puternic asupra comportamentului, pentru că presupune învăţarea prin repetiţie, în urma căreia apare modificarea comportamentului (de exemplu: reciclarea produselor sau selectarea diferenţiată a deşeurilor în care individul implicându-se o perioadă, va păstra acest comportament).
Societatea actuală produce cantităţi mari de deşeuri, iar comportamentele de consum determină probleme de mediu adesea ireversibile. Pentru a limita risipa de resurse, producerea de deşeuri şi deteriorarea mediului, măsurile legislative nu pot fi eficiente decât, dacă sunt înţelese, acceptate şi însoţite de modele de comportament adecvate, ce pot şi trebuie să fie, dezvoltate în educaţia realizată prin şcoală în cadrul lecţiilor, ce se pretează la astfel de abordări, sau prin programe extraşcolare de educaţie ecologică.
(articol aparut in volumul Educatie pentru o dezvoltare sustenabila, publicat la editura Decesfera, Bucuresti, 2010)
