CICLUL POVESTI TERAPEUTICE:

POVESTEA ETICHETELOR


Eroii povestirii noastre sunt niste omuleti mici, ciopliti din lemn. Fiecare omulet era altfel. Unii aveau nasul mare, altii aveau ochii mari. Unii erau inalti, altii erau scunzi. Unii purtau palarie, altii purtau costum.De dimineata pana seara, zi de zi, omuletii faceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celalalt. Fiecare omulet avea o cutie plina cu stelute aurii si o cutie plina cu bulinute negre. Cat era ziua de lunga ii vedeai pe strazile satului lipind stelute sau buline unul pe celalalt.

Omuletii draguti, din lemn lustruit si frumos vopsiti intotdeauna primeau stelute, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sarita, nu primeau decat buline.Tot stelute primeau si cei talentati; unii puteau ridica greutati deasupra capului, altii puteau sarii peste cutii inalte. Mai erau unii care stiau cuvinte dificile, iar altii care cantau cantece frumoase. Acestora toata lumea le dadea stelute aurii. Asa se face ca unii omuleti aveau trupul plin de stelute.... Ori de cate ori primeau cate o steluta se simteau atat de bine incat isi doreau sa mai faca ceva ca sa poata primi inca una.

Altii insa nu stiau sa faca prea multe lucruri si aveau parte doar de buline. Erou nostru era unul dintre acestia din urma.Tot timpul incerca sa sara cat mai sus, ca altii, dar, intotdeauna cadea la pamant. Iar cand ceilalti il vedeau jos se adunau buluc in jurul lui si lipeau buline pe el. De multe ori se mai si zgaria in cadere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar dupa aceea cand incerca sa le explice omuletilor, de ce cazuse mereu, spunea cate o neghiobie si toti se ingramadeau sa lipeasca si mai multe buline pe el.

Dupa un timp avea atat de multe incat nu mai vroia sa iasa pe strada, se temea ca va face iar ceva anapoda: cine stie, o sa-si uite palaria sau o sa calce intr-o balta... si imediat o sa primeasca bulinute !!! Adevarul este ca avea atat de multe buline incat ceilalti omuleti veneau si ii lipeau altele fara nici un motiv.
„Merita multimea asta de buline negre”, isi spuneau omuletii unii altora. „Este clar ca nu e bun de nimic!”

Dupa un timp a ajuns sa creada ce se spunea despre el:„Asa este, nu sunt bun de nimic!”, isi spunea el. In rarele dati cand iesea din casa statea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simtea mai in largul lui.

Intr-o zi, se intalni cu un omulet total diferit de ceilalti: nu avea nici stelute, nici buline. Era din lemn si atat. Sa nu credeti ca oamenii nu incercau sa lipeasca etichete si pe el! Incercau numai ca nu ramaneau lipite, cadeau. Fiindca nu avea nici o bulina unii il admirau atat de mult incat se grabeau sa-i lipeasca o steluta. Dar nici una nu statea lipita. Altii insa il priveau cu dispret fiindca nu avea nici o stea si atunci vroiau sa ii lipeasca o bulina dar si aceasta cadea imediat.

„Ca el vreau sa fiu”, ii trecu prim minte eroului nostru. „Nu mai vreau sa primesc etichete de la ceilalti!” Asa ca il intreba pe necunoscut cum se face ca el nu are nici o eticheta.

„Nu este mare lucru”, ii raspunse necunoscutul. „In fiecare zi incerc sa ma cunosc pe mine insumi.”

„Pe tine insuti?”

„Da, pe mine insumi.”

„Dar de ce?”

„Ce ar fi sa descoperi singur? Incearca sa vezi cine esti!”. Si cu aceste cuvinte, omul necunoscut se intoarse si pleca.

Personajul nostru se duse acasa, se aseza la fereastra si incepu sa se uite cum alergau omuletii de colo-colo, lipindu-si etichetele unul pe celalalt.

„Dar nu este drept!”, isi spuse el suparat. Si pe loc se hotari sa inceapa sa se cunoasca.. Cine sunt ei – sa imparta etichete bune sau rele? Si ei sunt tot omuleti de lemn ca mine. Nu conteaza ce gandesc ei, isi spuse el. Conteaza doar ceea ce gandesc eu, iar eu cred ca sunt o persoana tare deosebita!” si incepu sa rada: „Eu, deosebit? De ce as fi deosebit? Nu pot sa merg repede, nu pot sa sar, vopseaua mi se duce. De ce as insemna eu ceva pentru tine?” si cazu pe ganduri. Privindu-se indelung in oglinda isi zise:

„Fiindca eu sunt eu o persoana unica si asta trebuie sa insemne foarte mult pentru mine!” Niciodata pana acum nu se privii in acest fel, sa se accepte asa cum este.

„Dar de ce, de omul necunoscut nu se prindeau etichetele?” se intreba el.
Si tot el isi spuse:„Fiindca a hotarat ca este mai important ce gandeste el despre el, decat ce gandesc altii.. Etichetele se lipesc doar de cei care le lasa sa se lipeasca de ei etichete! Etichetele se lipesc doar daca le consideri importante. Am sa-mi amintesc zilnic cat de important sunt eu pentru mine.” In timp ce se indrepta spre usa, el isi spuse:

„Sunt o persoana deosebita pentru mine!” Si chiar in clipa aceea cazu de pe el o bulina.